Mama – începutul tuturor lucrurilor
Un om poate uita multe lucruri în viață, dar niciodată brațele care l-au ridicat prima dată atunci când a căzut.
Există cuvinte care nu au nevoie de explicații, pentru că ele sunt în sine o lume. Unul dintre aceste cuvinte este „mamă”. Îl rostim pentru prima dată în viață, încă înainte de a-i înțelege pe deplin sensul, dar îl purtăm apoi în inimă pentru totdeauna.
Mama este începutul tuturor lucrurilor: prima mângâiere, primul zâmbet, prima rugăciune și primul adăpost atunci când lumea ni se pare prea mare. În ochii unei mame rămânem mereu copii, indiferent cât de mult trec anii.
Privind în urmă, îmi amintesc cu drag de anii copilăriei, când eram un copil năzdrăvan și plin de energie, iar năzbâtiile făceau parte din fiecare zi. Iar cea care mă îndruma cu răbdare spre bine, cea care mă învăța respectul și bunătatea, era mama.
Când mă loveam și plângeam, mama era cea care mă ridica și îmi ștergea lacrimile.
Când aveam nevoie de sprijin, mama era acolo.
Când veneam acasă obosit sau supărat, mama știa întotdeauna să îmi aline sufletul.
Ea era cea care se îngrijea să pună pe masă cele mai bune bucate, cozonaci și prăjituri, ale căror gusturi rămân pentru totdeauna legate de copilărie. Mama era pretutindeni: în grijă, în sfat, în rugăciune și în iubirea tăcută care nu cere nimic în schimb.
Poate tocmai de aceea spunem că mama este prima noastră lume.
Unii dintre noi înțelegem încă din copilărie cât de mare este această iubire. Alții descoperim adevărata ei profunzime abia la maturitate, când viața ne învață ce înseamnă responsabilitatea și sacrificiul. Iar uneori, cel mai dureros, sunt acele momente când înțelegem pe deplin ce a însemnat mama pentru noi abia atunci când nu mai este lângă noi.
De-a lungul timpului, mari scriitori și gânditori au încercat să cuprindă în cuvinte iubirea de mamă.
„Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele și în inimile copiilor.”
— William Makepeace Thackeray
„Inima unei mame este o prăpastie adâncă în care vei găsi întotdeauna iertare.”
— Honoré de Balzac
Și personalități românești au exprimat această iubire cu o emoție aparte.
„Mamă, tu ești patria mea.”
— Grigore Vieru
„Nu există pe lume ceva mai sfânt decât dragostea de mamă.”
— Mihail Sadoveanu
Ziua de 8 Martie – Ziua Internațională a Femeii – este o zi în care această recunoștință devine sărbătoare. Originile ei se regăsesc la începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care femeile din mai multe țări ale lumii luptau pentru drepturi egale și pentru recunoașterea rolului lor în societate. Prima zi dedicată femeilor a fost celebrată în anul 1909 în Statele Unite ale Americii, iar în anul 1910, la Conferința Internațională a Femeilor de la Copenhaga, activista germană Clara Zetkin a propus instituirea unei zile internaționale a femeii. În anul 1977, Organizația Națiunilor Unite a recunoscut oficial ziua de 8 Martie drept Ziua Internațională a Femeii.
În multe țări ale lumii există și o zi dedicată în mod special mamei. Aici, în Austria, Ziua Mamei – Muttertag – este sărbătorită în fiecare an în a doua duminică din luna mai, când copiii oferă flori, felicitări și gesturi de recunoștință mamelor lor.
În spațiul românesc, însă, ziua de 8 Martie a devenit în mod firesc și o zi dedicată mamelor – acelor femei care reprezintă pentru fiecare dintre noi începutul vieții.
A sărbători această zi nu înseamnă neapărat daruri costisitoare sau gesturi spectaculoase. Uneori, cea mai frumoasă sărbătoare este o floare dăruită cu sinceritate, o îmbrățișare sau un simplu „La mulți ani!”. Sunt gesturi mici, dar care pot aduce lumină într-o inimă.
În același timp, această zi ar trebui să ne amintească și de femeile singure, de mamele uitate prin azile sau în case tăcute, de bătrânele care poate nu mai au pe nimeni aproape. Pentru ele, un cuvânt bun, o floare sau câteva minute de atenție pot însemna mai mult decât orice dar.
Poate că adevărata frumusețe a acestei zile este tocmai aceasta: să ne oprim pentru o clipă din graba vieții și să spunem cu sinceritate „mulțumesc” femeilor care ne-au dăruit viață, iubire și lumină.
Astăzi, gândul meu se îndreaptă cu recunoștință și iubire către mama mea, către iubita mea soție, către fiica mea Delia Denise și către toate doamnele și domnișoarele care fac lumea mai frumoasă prin bunătatea și puterea lor.
La mulți ani tuturor femeilor!
La mulți ani tuturor mamelor!
Să aveți parte de iubire, respect și o primăvară plină de lumină.
În viață putem rătăci multe drumuri, putem pierde multe lucruri, dar există un singur loc unde ne putem întoarce mereu cu sufletul: inima mamei.
Ioan Godja
Viena, martie 2026
