LECȚIA DE ISTORIE

13 februarie: Sinuciderea în închisoare a lui Crișan, unul dintre conducătorii răscoalei țărănești din Transilvania din 1784.

La data de 13 februarie 1785, Crișan, pe numele său adevărat Marcu Giurgiu, unul dintre conducătorii răscoalei țărănești din 1784 din Transilvania, cunoscută mai ales sub titlul generic de „răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, s-a spânzurat cu nojițele de la opinci în timpul detenției în închisoarea din Alba Iulia. Lui Marcu Giurgiu i se spunea Crișan, pentru că era de loc din ținutul Zarandului, ținut prin trece Crișul Alb, iar locuitorilor de aici li se mai spuneau și „crișeni”, fapt pentru care și lui Marcu Giurgiu oamenii i-au spus „Crișan”. După înăbușirea răscoalei în decembrie 1784, Crișan a încercat să se ascundă, cu gândul ca în primăvara lui 1785 să reia lupta, dar a fost prins tot prin trădare precum Horea şi Cloșca și încarcerat alături de aceștia la Alba Iulia. Crișan a fost trădat de către nouă țărani în frunte cu preotul greco-catolic Moise din satul Cărpenişș, fiind prins pe drumul ce duce spre Ponor, de un regiment al armatei imperiale austriece. Imediat după capturare, Crișan a fost dus la Abrud şi interogat de către maiorul Pückler, pentru ca în final să fie dus la Alba Iulia și întemnițat în celula aflată sub clădirea Gărzii Mari din Cetate. Știind ce avea să urmeze și nedorind să fie batjocorit de către călăii săi, Crișan se va spânzura cu nojițele de la opinci, la data de 13 februarie 1785. Dar nici după moarte Crișan nu a scăpat de furia nobilimii maghiare, deoarece contele Iankovits va decide o sentință macabră şi anume că trupul fără viață a lui Crișan fie păstrat şi târât la locul execuției lui Horea şi Cloșca, execuție ce a avut loc dimineața zilei de 28 februarie 1785. După tragerea pe roată şi tăierea în bucăți a trupurilor tovarășilor săi, și trupul lui Crișan avea să fie despicat în bucăți ce vor fi expuse public în localități precum Abrud, Bucium, Brad şi Mihăileni, localități ai căror țărani se răsculaseră și fuseseră alături de cei trei martiri români. Răscoala și moartea în chinuri a celor trei martiri vor avea însă un larg ecou în țară şi în străinătate, iar numele lor vor rămâne pentru totdeauna în istoria şi conștiința poporului român.