Un prieten pentru o viață: In memoriam Viorel Baetu – Michael Cutui
Sunt oameni pe care îi întâlnim o singură dată în viață și care, prin felul lor de a fi, prin bunătate și prin felul în care trăiesc, lasă în urma lor o lumină care nu se stinge niciodată. Un astfel de om a fost Viorel Baetu, cunoscut în lumea literară și jurnalistică drept Michael Cutui. Prietenul meu drag, omul alături de care am parcurs ani frumoși de prietenie, cultură și liniște.
În urmă cu trei ani, o boală grea a intrat în viața lui. Nu brusc, nu violent, ci ca o umbră care s-a întins treptat, lună după lună, slăbindu-l fizic, dar fără să-i atingă demnitatea, bunătatea sau noblețea sufletului.
Iar la începutul acestei luni, Viorel a părăsit această lume, fiind condus pe ultimul drum în liniște și în demnitate.
Pentru mine, Viorel nu a fost doar un scriitor, un jurnalist, un călător prin lume. A fost un prieten adevărat, un om rar, cu care nu am avut, în toți anii, măcar o singură contrazicere. Nu pentru că le-am fi evitat, ci pentru că nu aveam motive. Lângă el, totul curgea firesc: respectul, liniștea, înțelegerea, bucuria de a fi împreună.
Îmi amintesc seri întregi petrecute la mine acasă și la el, alături de familiile noastre, seri în care vorbeam despre cărți, despre lume, despre România, despre experiențele lui impresionante și despre drumurile noastre prin cultură. Erau seri în care timpul părea să se oprească pentru noi.
Viorel era un om care trăise mult mai mult decât ar fi lăsat să se vadă. Văzuse lumea în lung și-n lat, trecuse prin aventuri, prin locuri exotice și uneori periculoase. Urcase Himalaya împreună cu fiii săi, Adrian și Christian, și era mândru de acest lucru – o mândrie tăcută, fără ostentație, așa cum îi era firea: un om modest, elegant, cu bun simț adevărat.
Prima lansare de carte în Austria am făcut-o împreună.
Ce seară frumoasă în Katholische Kirche Neukloster din Wiener Neustadt! Lume bună, emoție, cultură, prietenie. O amintire prețioasă.
Aveam planuri și pentru viitor. Unul dintre ele era lansarea la Viena a volumului „Hoinărind printre meridiane și paralele“, rezultat al celor 122 de zile petrecute în jurul lumii împreună cu soția lui iubită, Frederike. Un vis ce rămâne doar în intenție, dar cartea continuă povestea.
Viața lui Viorel Baetu – inginer, intelectual, jurnalist și om al culturii – a fost una bogată.
Născut la Timișoara, în 4 iulie 1948, absolvent al Liceului „Carmen Silva”, apoi al Institutului Politehnic Timișoara (1972), își desfășoară activitatea ca inginer în Târgu Jiu și Timișoara, iar din 1989 începe o nouă viață în Germania.
La Aachen și Köln urmează studii postuniversitare; apoi lucrează în cercetare-dezvoltare în Bavaria. În 1995 își deschide propria firmă de tehnică medicală.
Căsătorit din 1972 cu Glass Friederike, au împreună doi fii: Christian (medic veterinar) și Adrian (informatician). Locuiau împreună lângă Aschaffenburg.
Ca om al comunității, Viorel Baetu a fost o forță:
– Vicepreședinte AJRP
– Vicepreședinte „ARS LONGA e.V.” Nürnberg
– Membru LARG
– Membru al Ligii Scriitorilor din România
– Membru al Deutschen Journalisten Verband Bayern
Activitatea literară este vastă:
romane polițiste, cărți de călătorie, poezie, proză, cronică socială.
Printre volumele sale:
Explozie la Belfast (2003),
Pădurea de la „Moara Dracului“ (2004),
Trei Doamne și toți trei… în Himalaya (2005),
Ortopezii (2008),
Mord im 5-Minuten-Takt (2010),
Friederikes Welt (2010),
Tu-riști prin Australia (2014),
Psihograma Crimei (2015).
A publicat în zeci de reviste din România, Europa, America și Australia, fiind un jurnalist limpede, direct, neobosit. Despre stilul său spunea:
„Ceea ce încerc eu să fac este să explic că 1+1=2 fără să folosesc pentru asta ‘Bazele calcului vectorial și tensorial’.”
Ultimul proiect la care lucra era romanul:
„ROMÂNII… de aici. NEMȚII… de acolo. O familie între Răsărit și Apus.“
Pentru cei care vor să descopere opera lui Viorel Baetu,
site-ul său rămâne deschis: www.michael-cutui.de
Astăzi, Viorel se odihnește în pace, iar noi rămânem cu golul tăcerii și durerea acestei despărțiri. Dar și cu recunoștința că l-am avut în viețile noastre.
Că am învățat de la el modestia, echilibrul, verticalitatea.
Că am împărțit ani de prietenie curată, fără un cuvânt în plus.
„Tot ce este frumos trece“, se spune.
Da, trece – dar lasă urme.
Iar Viorel Baetu a lăsat urme luminoase și adânci.
Eu îl voi purta mereu în gând și în rugăciune.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și în lumină!
Sincere condoleanțe și mângâiere întregii familii Baetu.
Dumnezeu să vă întărească în aceste momente grele.
Nelu Godja
Austria 04.12.2025
