IN MEMORIAM!
Să nu uităm masacrul de la Munchen, 5 septembrie 1972, în timpul Jocurilor Olimpice de vară, când 8 teroriști palestinieni au ucis 11 sportivi israelieni!
A XX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Munchen în perioada 26 august – 11 septembrie 1972. Iată, au trecut 48 de ani de la masacrul de la Munchen, atunci când, în timpul Jocurilor Olimpice de vară (1972) din Germania de Vest, au fost luați ostatici membri ai echipei olimpice israeliene și în cele din urmă au fost uciși de către răpitori – un grup de teroriști palestinieni, autointitulat ”Septembrie Negru”.
Un eveniment sângeros cutremura mișcarea sportivă și întreaga lume.
Până la sfârșitul calvarului grupul terorist palestinian a ucis unsprezece atleți israelieni și un ofițer de poliție vest – german. Cinci dintre cei opt membri ai lui ”Septembrie Negru” au fost uciși de către ofițerii de poliție în timpul unei încercări de salvare. Trei teroriști supraviețuitori au fost capturați, iar mai târziu au fost eliberați de către Germania de Vest, după deturnarea de către ”Septembrie Negru” a unui avion Lufthansa. Israelul a răspuns masacrului cu o serie de lovituri aeriene și asasinate a celor suspectați de crime organizate.
Participarea unei echipe israeliene la Jocurile Olimpice ce se desfășurau pe teritoriul Germaniei a fost semnificativă, dacă avem în vedere faptul că trecuse doar 27 de ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și ororile Holocustului german au fost încă proaspete în mințile oamenilor. Mulți dintre membrii echipei israeliene și-au pierdut rude în Holocaust iar locul desfășurării Jocurilor Olimpice s-a situat la mai puțin de 16 km distanță de lagărul de concentrare de la Dachau. Echipa israeliană a vizitat Dachau chiar înainte de deschiderea Jocurilor, și antrenorul Andre Spitzer a fost ales pentru a depune o coroană de flori la lagărul de concentrare.
La ora 04:30, ora locală din 5 septembrie 1972, în timp ce sportivii dormeau, opt membri a lui ”Septembrie Negru”, îmbrăcați în treininguri, având cu ei saci sportivi în care transportau puști AK – 47, pistoale Tokarev și grenade, au sărit gardul, și, folosind chei furate, au intrat în apartamente unde erau cazați membrii ai echipei israeliene.
Yossef Gutfreund, arbitru la lupte, s-a trezit de un zgomot slab, de zgârâieturi la ușa primului apartament, care a găzduit antrenorii și oficialii israelieni. Când s-a uitat cu atenție a văzut că ușa începe să se deschidă iar bărbați mascați cu arme în mâini erau de cealaltă parte a ușii. El a strigat un avertisment pentru colegii care dormeau și s-a aruncat în ușă pentru a opri pe mascați să intre. Acțiunea lui Gutfreund i-a dat colegului său de cameră, antrenorul la haltere Tuvia Sokolovsky, suficient timp pentru a sparge o fereastră de evacuare. Moshe Weinberg s-a luptat cu teroriștii, care l-au împușcat în obraz și apoi l-au forțat pentru a-i ajuta să găsească mai mulți ostatici. Răpitorii au trecut în al doilea apartament dar Weinberg i-a mințit, spunându-le că persoanele din acel apartament nu sunt israelieni. În schimb i-a dus la al treilea apartament unde se aflau șase luptători și halterofili, posibil să fi gândit că oameni mai puternici vor reuși să doboare pe atacatori, dar toți dormeau.
Sportivii de la al treilea apartament au fost duși înapoi la apartamentul cu antrenori. Weinberg, rănit fiind, a atacat din nou pe răpitori pentru a permite unuia dintre luptătorii săi, Gad Tsobari, să scape prin parcarea subterană. Weinberg a bătut pe unul din răpitori până ce-a ajuns în stare de inconștiență și a tăiat pe un altul cu un cuțit de bucătărie, înainte de a fi împușcat mortal. Halterofilul Yossef Romano, un veteran al războiului de șase zile, de asemene, a atacat și rănit pe unul din răpitori, înainte de a fi ucis prin împușcare.
Teroriștii au rămas cu nouă ostatici în viață. Reprezentanţii statului Israel au refuzat orice negociere cu teroriştii. Încercarea de salvare a celor nouă ostatici rămaşi în viaţă, după ce autorităţile germane au pus la dispoziţia teroriştilor un avion care să-i transporte în Cairo, s-a soldat cu un eşec. Criza, care a durat peste 31 de ore, incluzând lupte, teroare, negocieri, încercare de salvare ș.a.m.d. s-a soldat cu 17 morți: 11 atleți israelieni, 5 teroriști și un ofițer de poliție vest – german.
În urma masacrului, Jocurile au fost întrerupte, fiind reluate după o pauză de 34 de ore. Delegația israeliană a părăsit satul olimpic.
Despre acel eveniment sângeros s-au scris cărți, s-au făcut filme, documentarii ș.a. Dar, așa cum scrie în Pro Sport.ro, sunt mai puțin cunoscute legăturile – în primul rând sportive – României cu acest eveniment tragic din istoria umanității.
Andre Spitzer, Kehat Shorr și Yossef Gutfreund, trei dintre cei unsprezece membri ai delegației israeliene uciși atunci, erau născuți în România. Un al patrulea israelian, Henry Hershkowitz, scăpat ca prin minune, s-a născut în România.
Andre Spitzer s-a născut la Timişoara, în 1945. A emigrat în Olanda în 1964, iar în 1971 s-a căsătorit (era profesor de scrimă la Haga), iar la 27 de ani a devenit antrenorul de scrimă al naţionalei Israelului, unde a şi emigrat. Pe durata Olimpiadei, soţii Spitzer au plecat în Olanda deoarece fetiţa se îmbolnăvise. Destinul a făcut ca Spitzer să revină apoi la München cu patru ore înainte de atac.
Supravieţuitorul născut la Braşov, Henry Hershkowitz, israelianul de origine română care a scăpat din atentat a fost membru al clubului Dinamo. Henry a fost şi portdrapelul delegaţiei israeliene la Olimpiadă. Alarmat de strigătele lui Gutfreund, a ieşit din hotel chiar pe balustrada clădirii unde era cazată echipa României, spun unele surse, în timp ce altele susţin că a scăpat pe la zona presei. După ce toată această dramă de la Olimpiadă a luat sfârşit, Henry s-a întors la atelierul său de reparat ceasuri din Tel Aviv, după ce şi tatăl lui a fost ceasornicar în România”, relatează people.com. Pentru aceeaşi sursă, Hershkowitz s-a confesat: “În afara Israelului am grijă să nu vorbesc ebraică în public”.
Kehat Shorr, cel de-al doilea israelian de origine română ucis la München, s-a născut în septembrie 1919, la Braşov. A fost un expert în tir, la Olimpiadă fiind antrenorul naţionalei. În 1963 a reuşit să emigreze, stabilindu-se la Tel Aviv cu soţia şi fiica sa. În dimineaţa zilei de 5 septembrie 1972, Shorr a fost luat ostatic din camera de hotel, fiind ucis o zi mai târziu de palestinieni.
Yossef Gutfreund s-a născut în 1931, în România, de unde a emigrat în Israel la 17 ani. A urmat cariera de luptător. În 1972, la München, a participat în calitate de arbitru de lupte. În noaptea atacului s-a trezit din somn crezând că Moshe Winberg, colegul său de cameră, băgase altă cheie în yală. Însă uşa s-a deschis şi a văzut un mascat cu arma îndreptată spre el. A apucat să blocheze uşa timp de câteva minute, apucând să-şi atenţioneze colegii de atacul terorist. După 21 de ore, Gutfreund a fost omorât.
Un “mort” şi doi răniţi în delegaţia României. În perioada atacului terorist, canoistul român Vasilie Simiocenco a ieşit pe balconul apartamentului în care era cazat, încercând să vadă ce se petrece (delegaţia României era cazată în apropierea celei israeliene). Şocat de cele întâmplate, în momentul în care a vrut să revină în cameră, a uitat că uşa balconului este de sticlă şi s-a lovit de ea. Auzind bufnitura, colegul lui, canoistul Costel Coşniţă, aflat în cameră, a crezut că Simiocenco a fost împuşcat şi a leşinat! Ambii au suferit răni uşoare, povesteşte Ivan Patzaichin.
Patzaichin: “Mergeam în patru labe de frică”. Canoistul Ivan Patzaichin, eroul delegaţiei române la Olimpiada de la Munchen, îşi aminteşte…: “Mai întâi am auzit împuşcături de dimineaţă, pe la ora 6:00 parcă, apoi am aflat de atac şi ce se întâmplă. Totul a fost sub stres, sub teroare continuă. Evident, ne-a fost frică să ieşim din clădire pe toata perioada atacului, care a ţinut de dimineaţa până seara târziu, când a fost eliberat satul olimpic. Umblam în patru labe pe sub balcoane, ca să nu ne împuşte. Nu ne duceam nici dacă bătea cineva la uşă, de frică să nu fim împuşcaţi”. Legendarul sportiv spune că rezultatele tricolorilor au fost afectate de evenimente: A fost o competiţie foarte dificilă, ne-a marcat pe toţi atentatul. De abia în ultimele zile ne-am revenit şi am obţinut medaliile”.
Ana Pascu: “Am stat numai sub teroare” Ana Pascu a câştigat, la Olimpiada din ’72, o medalie de bronz pe echipe, la floretă. “Când mă mai gândesc, îmi vine în minte mai mult tragedia decât medalia. Multă spaimă… A fost o perioadă de groază în care am stat numai sub teroare. L-am cunoscut pe Spitzer în ţară, apoi m-am întâlnit cu soţia lui la două comemorări… De asemenea, l-am cunoscut pe Hershkowitz, care a avut şansa să rămână în viaţă după ce a scăpat fugind pe dealul din zona presei”.
Members of the 1972 Israeli Olympic team, photographed just before their departure for Munich. The 11 team members taken hostage and subsequently murdered were: 1) wrestling referee Yossef Gutfreund (inset), age 40; 2) wrestling coach Moshe Weinberg, 33; 3) weightlifter Yossef Romano, 31; 4) weightlifter David Berger, 28; 5) weightlifter Ze’ev Friedman, 28; 6) wrestler Eliezer Halfin, 24; 7) track coach Amitzur Shapira, 40; 8) shooting coach Kehat Shorr, 53; 9) wrestler Mark Slavin, 18; 10) fencing coach Andre Spitzer, 27; and 11) weightlifting judge Yakov Springer, 51. DELEGAȚIA ISRAELIANĂ Israelul a participat la Jocurile Olimpice de la Munchen cu o delegație 30 de personae: 16 sportivi, 2 arbitri și alți 12 delegați. Aceștia au fost: Itzhac Aldubi, Dan Alon – garduri, David Berger – haltere, Eliyahn Friedlander, Zeev Friedman – haltere, Yossef Gutfreund – lupte (arbitru), Eliezer Halfin – lupte, Henry Hershkowitz – tir, Shaul Ladani – atletism, Shmuel Lalkin – șeful delegației, Yair Michaeli – navigație, Itzhak Nir – navigație, Shlomit Nir – înnot, Dan Parrack, Yossef Romano – haltere, Esther Roth – Shahamorov, atletism; Michael Micha Samban, Ester Shahamorov – atletism, Amitzur Shapira – atletism (antrenor), Kehat Shorr – tir (antrenor), Mark Slavin – lupte, Tuvia Sokolovsky – haltere (antrenor), Andrei Spitzer – scrimă (antrenor), Yaakov Springer – haltere (arbitru), Zelig Stroch – tir, Josef Szwec, Gad Tsobari – lupte, Kurt Weigl, Moshe Weinberg – lupte (antrenor), Yehuda Weissenstein – garduri. (Sursa de informații: wikipedia)
Foto: Lucreția Berzintu; Memorial situat într-un parc din Tel Aviv, str. Wissmann, în apropiere de Sourasky Medical Center (Ichilov Hospital)
Lucreția Berzintu