
Recent, și-a lansat a treisprezecea carte: „Poveștile lui Bace Toghiere”, cu un cuprins de zece povești, într-un atipic spațiu, neconvențional, într-o brutărie la ulița care duce înspre un pitoresc și încărcat de istorie cartier arădean, cu nume de romancier, ulița Liviu Rebreanu.
Brutăria a căpătat personalitate, dar a devenit parte din noi, cultura imaterială, pentru că Fecioreasca, o asistență ad literam, a primit trei voci feminine totuși, la arsenalul decorului fiind nevoie și de frumuseți umane. Feciorii au ascultat cuminți poveștile celor prezenți, aruncând din când în când câte o privire, așteptând să fie luați la bani… de bănuți de poveste, de slovele din cartea nou lansată.
În cuptoriștea cât un living, în haine de camuflaj, au adus elogiu noii cărți, rând pe rând, câțiva dintre aleșii invitați.
Prof. univ. dr. Anton Ilica a spus: „Cartea are un farmec aparte, e cu har scrisă, în inovații lexicale lizibile.”
Prof. Horia Truță a insistat asupra meșteșugului autorului de a scrie de dragul râsului sănătos și a accentuat pe inserarea, la început, a Poveștilor în paginile unui ziar tip pamfletul Aradului, Flacara Roșie. Construcțiile si creațiile sunt delicii de Eszer Mester!
Jurnalistul Dorin Ocneriu a punctat aplecarea autorului asupra acestor povești cu tâlc, desprinse din lumea satului crișean, cu oralitate și aplomb liric pe care le transcrie cu finețe.
În ceea ce ne privește am apelat la memoria satului care ne-a zamislit, fugind din Cânepiște, Porumbiște, Tuleiște, tumna în Cuptoriștea de o tușă specială, cum special ne e colegul autor, Gheorghe Hodrea, la noul post de radio pivot arădean, desprins din RTVUnirea Internațional Viena.

Am insistat asupra diferențelor marcante dintre Poveste și Povestire, aceasta din urmă fiind o specie a genului epic în proză, cu toate momentele subiectului, cu personaje și discurs epic ca un fir roșu. Povestea însă e o scriere cu fabulos, ireal, fantezie și fantastic, care se pretează a nu fi considerată o Povestire, mai degrabă o snoavă, care nu se spune la gura sobei decât de cunoscători, imaginarul și grandiosul făcând, uneori, casă bună cu grotescul.
Partea mult așteptată a după amiezii a fost una a degustării pâinii, în care a fost foastă coaptă șuncă. Asezonarea gastronomiei inedite cu muzica a orchestrat armonios șederea fecioresc cuptorișteană la pupitrul Poveștilor lui Bace Toghiere, care, la rându-i, a povestit cât de mult îi place să le deseneze cu SM, adică abrevierea de la satul natal, Sintea Mare de dedincolo de Criș. Cărțile scrise în grai sunt antonnpanești, la fiecare fiind adăugat un glosar care explică dialectal înțelesuri.
În concluzie, părintele Hodrea are de acum un nou volum marca Bace Toghiere, care așteaptă sa fie frunzărit de feciori, pe melodia „Vin feciorii-n sat”, așa cum s-a și procedat cu fițuici din care Niște domni țărani au și fredonat muzica de altadată picurată din Pocale. Care pocale cu vin, alături de pita lui Cosmin Popovici, fac parte din Sfânta Împărtășanie, cum spun bătrânii: „Fie pita cât de rea / Tot mai bună-n țara mea.”

Florica R. Cândea