Am cunoscut-o pe scriitoarea Silvia Katz Ianăşi în 2015 la Biblioteca Judeţeană ,,Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova la propria lansare de carte. Sincer am fost impresionată si de aceea am dorit să îi iau un scurt interviu intrebând-o despre viaţă, despre literatură.
Cristina Oprea: Cine este Silvia Katz Ianăşi?
Silvia Katz Ianăşi: Mă numesc Silvia Kaţz Ianăşi şi m-am născut în anul 1954, 19 septembrie în comuna Runcu din județul Gorj. Am urmat școala primară în satul unde m-am născut dar și în comuna Movila Banului din Buzău, apoi am absolivit o școală comercială și liceul ,,Tudor Vladimirescu” din Tg-Jiu. Mă consider o fiică a Gorjului, deși trăiesc de mulţi ani în Israel. În anul 2010 am publicat în Romania la Editura Noul Scris Românesc prima mea carte ,,Dreptul la viaţă” care a fost tradusă şi în limba rusă, şi în 2011 a apărut la aceeaşi editură, a doua carte ,,Doar iubirea rămâne” și o cărticică pentru copiii ,,Spiridușii Pădurilor” la editura Zodia Fecioarei din Pitești. Cu această ocazie am avut lansare la Curtea de Argeş, unde am primit din partea academicianului Gheorghe Păun medalia ,,Clubul iubitorilor de cultură”. În Israel sunt colaborator permanent la ,,Revista Familiei”. Am cont de autor în revista online www.confluente, unde îmi public fragmente din cărţile mele. Colaborez şi cu alte reviste din străinătate. Am apărut alături de alţi scriitori într-o antologie numită ,,Cuvântul în timp”. Această carte a fost editată de către Editura Grinta din Cluj. În anul 2013 am publicat romanul ,,Viaţa ca un zid” (Editura Aius, Craiova) pentru care am primit în ianuarie 2014, premiul din partea Centrului Cultural Israeliano-Român. Tot în 2014 public romanul ,,Crime în numele iubirii” (Editura Aius, Craiova) şi în 2015 urmează o nouă carte numită ,,Iluzii de femeie” (Editura Aius, Craiova). În 2015 am primit premiul de excelenţă din partea Asociaţiei Scriitorilor din Israel pentru promovarea culturii romăneşti. În anul 2016 tot la Editura Aius, Craiova public romanul ,,Iubiri…şi iubiri”. Lucrez acum la o nouăcarte care sper să o public spre sfârşitul anului 2017. Menţionez că în anul 2010 am avut prima lansare de carte la Biblioteca Franceză din Craiova, iar în vara anului 2012 au avut loc trei lansări în orașele București, Curtea de Argeșși Craiova la Biblioteca Judeţeană ,,Alexandru şi Aristia Aman” unde au fost alături de mine oameni minunați care au venit să mă cunoască și cărora le mulțumesc. Au urmat încă două lansări în 2014 şi 2016 tot la Biblioteca Judeţeană din Craiova. Am participat în 2016 alături de alţi colegi la Târgul Internaţional de carte Bookfest, unde Israelul a fost invitat de onoare. Despre activitatea mea literară s-a scris în mai multe ziare și reviste din Romania și Israel, am avut interviuri la radio și televiziune.
Cristina Oprea: Cum sunt receptate cărţile dvs. de public?
Silvia Katz Ianăşi: Referitor la cărțile mele, cred că sunt interesante prin frumuseţea dramatismului care le străbate. Cititorii se pot regăsi în poveştile despre viaţă, în care dragostea se împleteste cu ura, trădarea şi minciuna, dar până la urmă, iubirea reuşeste să aducă lumina fericirii în vieţile personajelor.
Cristina Oprea: Cum aţi început să scrieţi? Ce v-a motivat?
Silvia Katz Ianăşi: Am început să scriu poezii încă din copilărie şi am continuat în adolescenţă, apoi datorită multor schimbări din viaţa mea am renunţat mulţi ani la visul meu de a deveni scriitoare. Este o perioadă de care îmi e greu să-mi amintesc. Scriu deoarece cred că astfel sufletul meu, nu se va pierde prin pulberea vieţii şi poate atinge nemurirea.
Cristina Oprea: Care este relaţia dvs. cu scriitorii români contemporani din ţară, dar şi din Israel?
Silvia Katz Ianăşi: În legătură cu relaţia mea scriitoricească cu scriitori români, am foarte puţine şanse de a colabora deoarece atunci când trăieşti douăzeci de ani într-o altă ţară este dificil. Oricum nu cred în relaţii sincere şi că cineva să te ajute dezinteresat. Citesc anumiţi confraţi şi apreciez mult pe doamna Ileana Vulpescu pe care am şi văzut-o anul trecut la Bookfest în Bucureşti. Cei care m-au construit pe mine sunt mulţi dintre scriitorii clasici de care mă simt încontinuare legată sufleteşte. Eu scriu despre iubire, acest sentiment magic care este sursa vieţii. Sper să pot scrie până când viaţa îşi va spune ultimul cuvânt. Nu fac parte dintre oamenii care se nasc, trăiesc şi mor în acelaşi loc şi visez la ceea ce încă nu am atins şi sper să mor zâmbind când va veni timpul.