În Tabăra Internaţională ,,Elisabeta Art” din oraşul Cavnic, Maramureş am întâlnit o persoană specială, un exemplu pentru oricine, dar mai ales pentru tineri. Spun acest lucru deoarece doamna Elisabeta Veress, căci despre domnia sa este vorba, a dorit să îşi desăvârşească studiile în arta plastică, nu la 18 ani, ci acum, când puţini mai au curajul să o facă, fiind angrenaţi în tumultul vieţii cotidiene, cu grijile de zi cu zi, cu familia. Este un model. Atunci când discuţi cu domnia sa îi simţi forţa interioară, dar şi delicateţea sufletească. O femeie frumoasă, demnă, ambiţioasă şi dornică să cunoască tot mai multe ,,secrete” din domeniul artelor plastice, acestea ar fi doar câteva calităţi pe care eu le-am descoperit în scurta mea şedere în această tabără şi purtând scurte dialoguri cu doamna Veress.
Doamna Elisabeta Veress este absolventă a secţiei de artă din Baia Mare a Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, din cadrul Centrului Universitar Nord. Tot aici şi-a desăvârşit şi studiile masterale anul acesta.
Cristina Oprea: Cum de v-aţi gândit ideea să organizaţi o tabără de creaţie în pensiunea dumneavostră?
Elisabeta Veress: Eu am fost provocată ca să pictez, deoarece acum zece ani am avut o tabără din Ungaria care au pictat aici. În primul an nu am luat chiar în serios această chemare, pe urmă am hotărât să intru şi eu în grupul lor, de atunci pictez. Ei vin în fiecare an, fac peisaje din oraşul nostru şi sunt îndrăgostiţi de peisajele maramureşene.
Cristina Oprea: Cum aţi reuşit să faceţi, pe lângă munca de zi cu zi, pe lângă cea de mamă, de femeie, să faceţi studii de artă şi inclusiv să aveţi acum şi un masterat în domeniu?
Elisabeta Veress: Deoarece găseam o relaxare, aveam nevoie de ceva mai nou, în fiecare zi doresc să găsesc o temă nouă, o temă frumoasă şi creativă. Studiile au fost o provocare, deoarece aşa cum am zis, au plecat artiştii din Ungaria, m-am simţit cam singură, nu am avut cu cine să colaborez în acest domeniu şi am hotărât direct să mă duc la facultate. Am reuşit să termin facultatea în 2011. Pe timpul anilor de studii am avut foarte multe evenimente culturale, am avut expoziţii, am fost în tabere, deci pot să spun că după ce am terminat facultatea, aproape în fiecare lună am avut expoziţie, deoarece am avut probabil norocul să fiu chemată şi în Ungaria şi în Slovacia şi în Italia şi în multe alte ţări.
Cristina Oprea: Pe cine aţi avut profesori în facultate, la master?
Elisabeta Veress: La master, chiar sunt după examen, puţin obosită, i-am avut pe Suciu Nicolae profesor îndrumător şi la lucrarea de master, pe domnul profesor Negrean, pe domnul profesor Kovaci Berzi şi pe domnul profesor Fira la compoziţia pe calculator. Am făcut foarte multe expoziţii şi pe temă de foto şi am participat chiar acum, în data de 10 iulie, în oraşul nostru Cavnic, la o expoziţie foto, organizată de domnul Felician Săteanu, care este şi acum aici în tabără, alături de noi. O să continui mai departe pictura, fotografia, sculptura şi dacă se mai iveşte ceva…
Cristina Oprea: Şi sculptaţi am înţeles.
Elisabeta Veress: Am trei lucrări pe care le-am sculptat. Prima a fost un căluţ, pe urmă, unde am fost în tabăra acum câteva săptămâni, am vizitat un sat din judeţul Satu-Mare şi mi-a trecut prin cap să fac o lucrare după o bătrânică, lucrare pe care am botezat-o ,,Lelea”.
Cristina Oprea: Frumos. Cum se vede doamna Elisabeta Veress peste zece ani?
Elisabeta Veress: Nu aş putea să spun pentru că eu nu sunt femeia care să fac planuri înainte. Să lăsăm să decidă Ăl de Sus.
Cristina Oprea: Alături de dumneavoastră este şi soţul, domnul Tiberiu Veress, care vă sprijină în tot ceea ce faceţi. Ce părere are că în familie are o pictoriţă?
Elisabeta Veress: Nu este ceva deosebit pentru el, pentru că în familia noastră mai sunt artişti, numai că eu am avut luxul de a intra în această lume a artei. Pentru mine este o relaxare, când pictez este altceva, în sufletul meu există numai frumosul, tot ce poate fi subiect de inspiraţie pun pe pânză.
Cristina Oprea: Teme preferate am văzut că sunt peisajele şi probabil florile. Am descoperit aici case minunate care toate sunt împodobite cu flori, au grădini pline de flori.
Elisabeta Veress: Este într-adevăr plin cu flori, plin cu energie, plin cu verde, deci aici este ca într-un rai. Oriunde întorci capul avem flori, avem zonă verde, spaţii verzi, munţi. Totul în culori cât mai fascinante. Aş dori ca pe parcurs să creez mai departe alături de pictorii cu care colaborez. Să fie alături de noi şi noi alături de ei şi să pictăm oraşul înflorit.
După această mărturisire izvorâtă din suflet, doamna Elisabeta Veress s-a întors în faţa şevaletului continuându-şi lucrarea. O privesc cu admiraţie sinceră. Conduce alături de soţ Pensiunea ,,Elisabeta” din oraşul Cavnic, are o familie frumoasă, ca oricare dintre noi nu este evitată de grijile cotidiene. Şi totuşi…. Doamna Veress, din dragoste pentru frumos îşi dedică câteva ore de echilibru sufletesc prin intermediul culorii. S-a căutat şi s-a regăsit în lumea fascinantă a artelor plastice. Omagiu distinsă doamnă şi mult respect pentru exemplul dumneavoastră, de a nu ne lăsa purtaţi de viaţă, ci a ne echilibra interior prin descoperirea unei chemări, a dumneavoastră chemare este şi va rămâne pictura.
